Fertilitatea feminină
Fertilitatea feminină
Posibilitatea de a rămâne însărcinată încă din prima lună de încercări, atâta timp cât nu există nicio problemă de fertilitate, este de 15-20%, în timp ce la sfârșitul primului an, aproximativ 86% dintre cupluri vor avea o sarcină reușită.
Din acest motiv, limita de un an este larg acceptată, după care cuplul ar trebui să solicite asistența expertului. În ultimii ani, a predominat opinia că acest interval ar trebui redus la 6 luni când femeia are peste 35 de ani, în timp ce pentru cuplurile cu vârsta de peste 40 de ani, verificarea de bază a hipofertilitații ar trebui să fie efectuată atunci când încep eforturile de fertilizare, pentru a nu risipi timp prețios în cazul în care există vreo problemă.
Investigarea fiecărui cuplu cu problemă de fertilitate, necesită efectuarea și evaluarea unor teste metodice și sistematice de către experți în domeniul reproducerii asistate.
Dorința dvs. de a oferi cu generozitate excesul de dragoste din suflet, este și dorința noastră.
După efectuarea unui istoric complet (inclusiv, întrebări privind condițiile anterioare, intervențiile și sarcinile, durata și caracteristicile ciclului femeii, frecvența contactelor sexuale și intervalul de încercări de a concepe), întrebările fundamentale care trebuie să primească răspuns înainte de aplicarea oricărei metode simple sau complexe de asistență pentru un cuplu sunt următoarele trei:
1. Spermatozoizii bărbatului sunt capabili de fertilizare?
2. Se eliberează un ovul din ovarele femeii în fiecare lună?
3. Sunt trompele uterine ale femeii permeabile astfel încât să fie posibilă o întâlnire ovul-sperma?
Din acel moment, ar trebui specificat un control suplimentar de la caz la caz.
Verificarea oricărui factor de hipofertilitate feminină include:
Histerosalpingografia se efectuează la 3-6 zile după sfârșitul ciclului. În timpul examinării, lichidul de contrast este introdus prin colul uterin, iar apoi sunt efectuate radiografii în diferite etape pentru a determina dacă lichidul trece cu ușurință sau nu prin trompele uterine în pelvis. În acest mod se controlează prezența anomaliilor în cavitatea uterină, cum ar fi septură, fibroame submucoase sau aderențe endometriale, precum și prezența anomaliilor la nivelul trompelor uterine, cum ar fi dilatarea sau obstrucția acestora. Trebuie subliniat faptul că, chiar dacă s-a decis să se aplice FIV pentru un cuplu, histerosalpingografia ar trebui efectuată în continuare deoarece, de exemplu, existența hidrosalpixelor reduce semnificativ rezultatele efortului și prin urmare, se recomandă eliminarea acestora înainte de a începe procedura.
O metodă mai nouă este histerosalpingografia cu ultrasunete, folosind un lichid adecvat, care se efectuează mai ușor și fără durere și oferă informații valoroase.
Din istoricul femeii, dacă ciclurile sunt stabile în fiecare lună, durează între 25 și 34 de zile, este mai probabil ca ea să nu aibă probleme de ovulație. O metodă tradițională de documentare a ovulației este măsurarea temperaturii corpului cu un termometru comun în fiecare dimineață, înainte ca femeia să se ridice din pat. La o zi după ovulație, are loc o creștere a temperaturii cu câteva zecimi, care persistă până la începutul ciclului următor. Această metodă e simplă, dar are dezavantajul că temperatura corpului poate fi influențată de mulți alți factori, ducând astfel la concluzii greșite. Măsurarea progesteronului din sânge cu 7 zile înainte de perioada preconizată (de exemplu, în a 21-a zi a unui ciclu de 28 de zile) arată niveluri crescute (peste 3 ng/mL) dacă a precedat ovulația.
Măsurătorile succesive ale hormonului luteinizant (LH) din sângele sau urina femeii dezvăluie valori crescute cu câteva ore înainte de ovulația viitoare.
În sfârșit, cu ecografii succesive, este posibil să se monitorizeze foliculul predominant care crește în timpul ciclului și să se detecteze ruptura acestuia când și dacă are loc ovulația.
În ultimii ani, pentru stabilirea rezervelor ovariene a predominat măsurarea Hormonului Antimullerian (AMH) în sânge, care se poate face în orice zi a ciclului și oferă rezultate extrem de fiabile, precum și măsurarea foliculilor mici remarcați prin ecografie în primele zile ale ciclului. ciclu (AFC, Numărarea foliculilor antrali) Evaluarea rezervelor ovariene cu AMH capătă o valoare prognostică deosebită la femeile care:
• au peste 35 de ani
• au antecedente familiale de menopauză prematură
• nu au planuri imediate de sarcină, dar le-ar interesa posibilitatea crioconservarii ovulelor pentru a le menține fertilitatea
• urmează să fie supuse fertilizării in vitro
• au avut un răspuns slab la stimularea ovariană anterioară indusă de medicamente
• prezintă hipofertilitate de etiologie inexplicabilă
• au un singur ovar
• au antecedente individuale de chirurgie ovariană, chimioterapie sau radioterapie pelviană.
Se efectuează în cazurile în care există o suspiciune clinică de tulburare endocrinologică, cum ar fi de exemplu, creșterea excesivă a părului, imaginea ovarelor policistice la ultrasunete și tulburări ale ciclului. Testul hormonal clasic se efectuează în anumite zile ale ciclului și include după caz, cantitatea de estrogen, progesteron, prolactină, hormoni pituitari (FSH, LH) și androgeni, hormoni tiroidieni, etc., în sânge.
În cazul unui dubiu în histerosalpingografie sau ecografie, precum și în cazuri patologige, testul, poate fi necesar să fie completat de histeroscopie și/sau laparoscopie. Cu histeroscopia care ar trebui efectuată în primele zile după sfârșitul ciclului menstrual se verifica cu precizie colul uterin și cavitatea uterină cu orificiile trompelor care se deschid în acesta. Histeroscopul (un tub subțire alungit) este introdus prin colul uterin în cavitatea uterină care este simultan umplută cu lichid, astfel încât să poată fi văzut în direct, pe monitor. În cazul în care se constată o patologie (aderențe endometriale sau ale colului uterin, polipi endometriali, septuri uterine) este posibilă corectarea în acel moment prin utilizarea unor microinstrumente speciale, care sunt introduse prin histeroscop. În mod ideal, histeroscopia ar putea fi efectuată ca parte a examinării inițiale, dar deobicei se efectuează după 2-3 transplanturi de embrioni eșuate sau, bineînțeles, atunci când se suspectează o patologie endometrială. Extrem de interesantă este observația făcută din multe studii recente, că histeroscopia efectuată la femeile cu 2 sau mai multe eșecuri de implant, poate crește rata de succes în încercările ulterioare, chiar dacă nu există o patologie specifică, care să fie atribuită unei „leziuni” cauzate de histeroscopie. Alternativ, această stimulare a endometrului poate fi efectuată prin mici leziuni de cateter, introdus prin colul uterin în cavitatea endometrului, o tehnică cunoscută și sub numele de scratching și realizată într-un ciclu anterior transferului de embrioni.
Laparoscopia examinează întreg bazinul femeii și detectează prezența aderențelor sau endometriozei precum și starea trompelor uterine, investigând în același timp dacă acestea sunt permeabile, prin injectarea unui colorant albastru în colul uterin, iar dacă nu există obstrucție se constată că acesta iese prin orificiile trompelor uterine. Laparoscopia se efectuează întotdeauna într-o sală de operație sub anestezie generală și cu utilizarea unui echipament adecvat.
În fine, orice cuplu care urmează să fie supus la oricare metodă de reproducere asistată trebuie să fie examinat în conformitate cu legislația în vigoare (ambii parteneri), referitor la antigenul australian al hepatitei B, hepatita C, HIV sau sifilis.